25 august 2012

Introducere

Într-o duminică însorită, răsfoiam din priviri mărunțișurile expuse în car boot-ul din Oxford, în căutare de ceva obiecte folositoare prin casă. Bineînțeles că mă focusam pe piese cât mai nou-nouțe, la preț cât mai de nimic, cu aspect robust-rusesc, dar cu tehnică de finețe și exactitate germană (elvețiană, în cazul ceasurilor), made in China.
Aici, în târg, exista întotdeauna probabilitatea cea mai mare să dau de concentrația cea mai ridicată de români pe yardul pătrat din oraș. De obicei, pe românii din Anglia poți să-i recunoști destul de ușor, după față și/sau după port, iar dacă acestea nu-i trădează, după vorbă. Sunt sigur că așa mă recunoșteau și ei, în ciuda ochelarilor negri, de șmecher, pe care-i purtam nedeslipindu-mi privirea de ei (sau tocmai din cauza lor?!). Nici în acea zi n-am tresărit deloc în momentul în care mi-am vârât urechile antrenate în plină convorbire purtată între doi tineri - cu față și port - în limba română. Ambii băieți mânuiau biciclete, pe care se pregăteau să le amplaseze în locurile speciale de parcare.
- ... și n-ai idee ce m-a putut enerva! Să-mi bag bipa în mă-sa!, încheie povestea, înciudat, românașul din stânga, ceva mai înăltuț.
- Bag-o și leag-o!, găsește imediat soluția prietenul său din dreapta, ceva mai scunduț, arătând din cap spre bicicletă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu