15 august 2012

Ziua în care nu m-au răpit extratereștrii

Pentru că astăzi e sărbătoare - la mulți ani, Măriilor și Măriilor cu alte pălării (Mariana, Mărioara etc.)! - mi-am amintit de o altă sărbătoare, mai mediatizată: Crăciunul de anul trecut. A fost un Crăciun ca toate Crăciunurile care au fost... ca acela. Zăpadă lipsă, familia reunită, brad, cadouri sub brad, zeci de Santa la televizor, sarmale, friptură, salată de bou, cafele, țuică, wiskey, gin, rom, vodcă, vin, bere, cidru, lichior...
Un singur moment a făcut însă din Crăciunul 2011 un eveniment mai straniu decât Eurovisionul câștigat de Lordi. În X-failica zi de 25 decembrie 2011, la ora 12, pe când ieșisem la o tură de ars caloriile prin oraș, m-am simțit brusc precum ultimul Will Smith de pe Terra, un Will Smith cu porumbei în loc de câine. Toți concetățenii mei, băștinași și multiculturali, într-o armonie perfectă, dispăruseră! Când am observat că până și Shopping Centre-ul - ultimul refugiu al oamenilor în vremuri de criză și restriște - era pustiu, am decis că precis e vorba de o răpire în grup, nu de o excursie, iar eu fusesem sărit din schemă. Eu eram nealesul. I was alone...


Închei cu o dedicație muzicală, în ton cu imaginile de mai sus (mai puțin cu momentul zilei):

2 comentarii:

  1. Mai, nu s-a turnat cumva vreo scena dintr-un film sau clip video ce necesita un oras pustiu, iar tu ai daramat munca de-o juma’ de zi a bietilor oameni intrand in platou? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ce-i posibil. Numai că eu n-am văzut niciun anunț pe care să scrie ”You're a Legend”!

      Ștergere