Intru în Wilkinson (magazin cu de toate, de la pâine la șuruburi) și mă zgâiesc la rafturi, fără să-mi aduc aminte pe moment ce caut. Un englez ce pare trecut binișor de 70 ani, dar n-a prins încă suta, se oprește lângă mine și se uită dezorientat la aceleași rafturi, potrivindu-și ochelarii pe nas.
- Nu te supăra, tinere, nu poți să mă ajuți măcar tu să găsesc ceva pentru melci, dacă nu prea mă ajută nici ochii, nici ochelarii?
- Bineînțeles! Stați să văd dacă au ceva...
- E plină grădina de ei, ca niciodată. Nu știu de unde tot vin!
La vreo 10 metri mai în stânga reușesc să dau de sectorul ce pare să adăpostească și produse din categoria anti/contra-. Îl chem pe moș și moșul vine.
- Uitați, aici!
Bătrânul își potrivește și mai bine ochelarii aproape inutili pe nas, se apleacă și pune mâna pe un produs englezesc de killerit melcii, pe care începe să-l studieze cu atenție. Eu, cuprins de entuziasmul tânărului care sare sprinten în ajutor, verific ce alte produse cu același efect mai sunt expuse. Mare fan al aspirinei, pun din instinct mâna pe un flacon cu substanță anti-melc producție Bayer și-l ofer moșului, spre analiză.
- Ăsta s-ar putea să fie bun, numai vedeți că-i un pic mai scump!
- Aha! Nemțesc! Hmmm... Cu o liră mai scump.
Mă aștept ca produsul autohton să câștige lejer competiția la raportul preț-calitate, măcar datorită avantajului de o liră sterlină, dacă nu din patriotism. Dar, spre surprinderea mea, seniorul pune fără ezitare flaconul englezesc la locul lui pe raft și pe cel german în coșul de cumpărături.
- Îl iau pe ăsta nemțesc. Știi, nemții au fost întotdeauna mai pricepuți la omorât. Mulțumesc pentru ajutor! La revedere, tinere...
