„Fie pâinea cât de rea, mâncă-ți-o în țara ta!” - proverb european
Eram îmbrăcat într-un tricou roșu, purtam blugi albaștri la suprafață și boxeri (sau kickboxeri, nu țin minte cu exactitate) galbeni sub suprafață. În boxeri/kickboxeri pitulasem ascuns și pașaportul românesc, de frică să nu mi-l fure albanezii din Germania, în caz că ar fi fost vreunul dintre ei în vizită la Glasgow.
Am intrat într-un magazin scoțian de produse și m-am așezat cuminte la rând. Eram primul din rând, așa că mi-a venit instantaneu rândul. Vânzătorul m-a întrebat ce să fie, cu sensul de ce doresc. L-am privit fix în lentilele ochelarilor, cu o căutătură semeață, și i-am cerut PÂINE aka PÎINE în cea mai curată limbă română, de pe Pământ, fără neologisme sau cratime.
Pentru un moment, scoțianul original s-a uitat mirat la propriile sale urechi de auzit, iar în magazinul gol s-a lăsat de la tavan spre podea o liniște totală, ca atunci când mă scotea tovarășa la tablă. Pentru un alt moment mi-am imaginat că va scoate o bardă, un shotgun, un arc cu săgeți sau doar săgeți de dart de sub kilt și mă va amenința că dacă nu părăsesc instantaneu țara și Regatul Unit până la data de 1 ianuarie 2014, nu-mi va mai recunoaște nici mama din groapă cadavrul mort. A fost momentul meu personal de slăbiciune umană generată de panică, când am simțit cum mă arde pașaportul ROU din box... chiloți.
Spre larga mea mirare, omul scoțian n-a scos însă nimic de sub kilt, mai ales că purta pantaloni de stofă. Și-a deschis doar gura profesională și m-a întrebat de care: Aberlour, Glenfiddich, Glenmorangie sau din ăla afumat, Laphroaig?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu