Musafirii veniți din România de Revelion mi-au lăsat pe masă, la plecare, lângă sticlele goale de șampanie și un buletin expirat, o revistă în limba română. Din cauza copertei ce striga „pentru muieri”, am ignorat-o cu ignore zile în șir.
Azi dimineață, la cafea, pentru că revista se uita la mine cu o copertă blajină, m-am decis cu greu să arunc câteva priviri indiscrete în interior, să văd cam ce se mai întâmpla în noiembrie/decembrie 2013 prin patrie. N-am răsfoit-o de la început, unde bănuiam că sunt știrile cronice despre ultimele erecții provocate de curvele națiunii, ci de la coadă spre cap (care cap, revista nu părea să dețină). Oricum, dacă vrei sau mai ales dacă nu vrei, știrile despre silitunate ți se toarnă pe retină de nșpe mii de ori pe zi în paginile de internet ale gazetelor de sport, nu-i cazul să-ți mai cumperi reviste...
N-a durat mult răsfoitul și am dat peste un articol interesant, dintr-o categorie care place bărbaților mai mult decât rubricile cu femei goale pe dinafară: auto. Apoi, după lecturarea articolului, răsfoitul n-a mai durat deloc. Stilul meu depășit de lifestyle nu se potrivea deloc cu cel emoțional-futuristic al revistei.
Am așezat cu grijă revista la locul ei, lângă o doză zdrobită de Pepsi, un PET de apă minerală (sau mai degrabă sifon?) la 2 litri, deasupra cutiei cartonate (empty) de Tampax. Cilindrul golaș al unui fost sul de hârtie igienică s-a rostogolit ghiduș deasupra coperții revistei și atât am apucat să observ înainte să trântesc capacul de la Recycle Bin.
Totuși, parcă mai demult, pe vremea când citeam fără ochelari de vedere, dădeai echivalentul în lei vechi a 12,99 lei noi ca să și citești o revistă, nu doar ca s-o reciclezi. Eeeh... pe vremea aia nici mașinile n-aveau atâtea butoane „de condus”, ergonomic dispuse, de jur împrejur, ca o circumcizie. Nu schimba nimeni faza lungă în fază mai puțin lungă apăsând cu ceafa butonul din tetieră. Pur și simplu tetiera era utilizată doar ca să se scuture mătreața pe ea, ca scrumul de țigară într-o scrumieră.
