Reîncarnare plăcută!

Într-o postare recentă (aici), bloggerul Lorand R. Minyo pune semnul de circulație Ocoliți în fața numelui unui Profesor Doctor clujean, chirurg neuro. Cu siguranță, medicul respectiv are la activ destule vieți salvate, cu mulțumiri, precum și suficiente relații tensionate cu pacienții/aparținătorii, cu înjurături.

Acum mai bine de 10 ani, același chirurg i-a lucrat și tatălui meu în tărtăcuță, încercând să-i rezolve un hematom provocat de o cădere ghinionistă pe niște scări. [Nu vreau să intru în amănunte, dar au fost și interpretări după acest accident, cum că lui bătrânu' nu i-a ajutat Dumnezeu din cauză că se ținea mare greco-catolic, nu ortodox.] Deși tatăl meu s-a plâns până la moarte (adică timp de exact 5 ani) că a rămas cu maxim 75% din capacitățile neuro normale („de când mi-a scormonit F. în cap!”), n-am fost niciodată de acord cu obsesia lui. Fără intervenția chirurgicală, cred că risca ceva între 0% (exitus) și 25% (legumă). O mai ducea mult și bine și fără 100%, dacă la scurt timp după incident nu se băga în seamă și o tâmpită de leucemie, care l-a terminat încet-încet...

Nu intenționez să mă pronunț asupra episodului descris de Lorand R. Minyo, chiar dacă mi-a plăcut o formulare din textul său („Înțeleg că fiecare om are zilele lui proaste, însă eu te voi judeca după felul în care mă tratezi în cea mai proastă zi a mea.”). Oricum, printr-un efect de domino, cazul se va propaga la nivel de bloguri și presă clujeană. N-ar fi prima dată; am mai observat acest fenomen la Cluj. E un subiect din categoria „popular”, care prinde atât la public, cât și la autorii de articole și texte. Nu-i nici atât de grav și nici nu se referă la persoane atât de importante, încât să-i îndemne pe mânuitorii tastelor (cu mici excepții) la renunțarea principiului dominoului și la adoptarea poziției struțului.

Am să mă limitez la a filozofa doar pe marginea ideilor din text și din comentariile cititorilor. Așadar, citeam și apoi stăteam un pic și mă gândeam. Și iar citeam și iar mă gândeam... Și cum mă gândeam eu așa la comentariile ce făceau vorbire (uau, ce formulare cultă!) despre cum se dă la doctori și dacă se merită (opusul unei formulări culte!), începeam să-mi și imaginez chestii, deviate de la subiect și profesie...

Adică, dacă Creatorul nu l-a citit pe Darwin și chiar există?... Și dacă există și dacă chiar a mai făcut o lume - cea de apoi - probabil în prima zi de luni după week-endul în care s-a odihnit după primul proiect... oare ăia de dau șpagă la doctori ca să scape cu prima viață nu ajung în Iad pentru că au păcătuit? Oare nu era mai indicat să nu dea nimic, să se curețe cu zile - dar fără de păcat - și să ajungă în Rai? Just think about!...

Nu mă pricep eu bine la astfel de chestii, dar parcă bântuie prin lume și teoria reîncarnării, nu? Nu stau acum să verific pe Wikipedia dacă reîncarnarea se poate face doar în altă carne, grăsime, oase și piele sau e voie și în obiecte neînsuflețite, dar dacă ar fi permisă o gamă mai diversificată, eu aș dori ca în viața următoare să fiu ȘPAGĂ! Da, ȘPAGĂ, ce vă mirați?! Păi dacă reușesc să mă transform în ȘPAGĂ, nimic nu se pierde, totul se câștigă, conform unui principiu ultra-cunoscut (sau pe aproape). Numai imaginați-vă! Sub forma de agregare ȘPAGĂ, n-o să mai duc vreodată lipsă de lei/valută, ouă, lapte, lână, pui, carne de porc/vită, miei, miei, miei, miei, miei, brazi de Crăciun și iepurași de Paști, șalău, icre, măsline, țuică de prune/wiskey, țigări (nu fumez), lănțișoare/ghiuluri de carate, blugi, ciorapi de damă la nevastă, sutiene la amantă, jucărei la copii, miez de nucă, pahare de cristal (aiaiai! unu' ciobit!), DVD-uri, LED-uri,  iPoduri, mobile și mobilă, covoare din Persia și Iran, bonuri de benzină/motorină, ceasuri de mână cât ălea de perete, cine gratis la restaurant, obiecte de artă și cipcă, tablouri de Bicasso și icoane... și alte și alte bunătățuri și poate chiar și bunăciuni, pe care numai limitarea imaginației mă face să nu le înșir aici... Și așa, să tot trăiești reîncarnat, nu să te chinui ca în viața numărul 1!