12 februarie 2013

Despre dușmani

Motto de început:
You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life.
(Sir Winston Leonard Spencer Churchill)

Nu țin minte să fi avut prea mulți sau foarte importanți dușmani în timpul vieții, până am ajuns la prima maturitate. Atingând vârsta inconștienței, când ți se face sick de atâtea compromisuri și te piși împrăștiat atât pe autoconservarea speciei tale, cât și împotriva vântului, m-am decis să-mi fac niște dușmani redutabili, așa că mi-am sacrificat niște prieteni. La început, la cald, mi-a părut rău după ei și m-am simțit ca un pui de șarpe încălzit la sân. După un timp, la rece, mi-am dat seama că era, de fapt, doar slăbiciunea celui care face ce trebuie, dar tot el se simte prost. După și mai mult timp, la foarte rece, am fost surprins cât de bine și de natural îi prinde postura de dușmani și am realizat că nu eu eram șarpele care și-a schimbat pielea și năravurile! Și atunci m-am simțit om, chiar dacă a fi om e mare lucru.

Motto de final:
Lasă dușmanii să se înalțe, ca să-i vezi cât sunt de mici.
(Vasile Ghica)

Un comentariu: