Love

Datorită modestelor mele cunoștințe de geografie și după fenotip nu-mi dau seama din ce parte a Asiei/Oceaniei s-au tras pe meleaguri britanice.

Ea e minionă, cu părul prins în coadă. Poartă o fustă scurtuță, ciorapi închiși la culoare și pantofi cu tocuri înăltuțe. Duce în cârcă un rucsac ce i se asortează cu scurta. Nu-și permite și poșetă, pentru că are mâinile ocupate să împingă de ghidon o bicicletă modernă, portocalie, robustă. Calcă finuț, cu eleganță tipic feminină în călcătură. Pe podul peste calea ferată e un pic de rampă, așa că se înfige mai serios în tocuri și se împinge mai cu vână în bicicletă.

El e un bărbat bine făcut, solid, numai bun de pus la împins vagoane. Nu calcă finuț, ci neglijent, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele blugilor. Deschide calea, iar femeia cu bicicleta îl urmează fidel.

Copiii - doi la număr, un băiat și o fată - zburdă ba în fața, ba în urma părinților, nebăgați în seamă, liberi.

La un moment dat, el se oprește, ba chiar scoate mâinile din buzunare, abandonând mărunțișul cu care se juca printre degete. Își așteaptă „jumătatea” (de fapt, cam 33%), o cuprinde de talie, zâmbește cuceritor, îi șoptește câteva vorbe asiatice dulci la ureche și o sărută romantic pe obraz. Apoi se întoarce și-și vede de drum, introducându-și mâinile la locul lor, în jeburi. Femeia se înfioară de fiori preț de câteva secunde, apoi strigă ceva la copii (probabil să nu mai sară în fața mașinilor cât timp se pupă ea cu bărbatu-so, potențialul lor tată) și urnește din nou bicicleta.

Traversează drumul ce duce la gară. Copiii - în fugă; el - cu capul în asfalt și mâinile tot în interiorul buzunarelor; ea - cu atenție mărită să nu frece bicicleta de mașinile printre care face slalom.

Pe malul celălalt al străzii, văzând întreaga familie în siguranță, el o așteaptă pentru a doua oară. Repetă procedura de demonstrare a afecțiunii pentru parteneră, doar că de data asta o sărută pe celălalt obraz. Femeia se reînfiorează de fiori, își saltă rucsacul mai bine pe spinare și repornește bicicleta modernă, portocalie, robustă, mare cât dragostea pentru țugulanul pe care-l urmează...

PS - În mod normal, postarea s-ar putea încheia cât se poate de natural cu puncte-punctele de mai sus. Însă e de datoria mea să redau cuvintele iubitei mele „jumătăți” (de fapt, cam 33%), care mă urma fidel la câțiva pași în spate: „Dragule, mai lasă, te rog, pozele făcute celor doi porumbei și treci de mai împinge și tu căruciorul copilului, că eu mi-am cam rupt brațele! Crezi că se poate?...”