01 septembrie 2012
De mai bine de un an, un păianjen
și-a găsit casă și servici în oglinda retrovizoare din dreapta a mașinii mele.
La scurt timp, un altul a apărut la cea din stânga, ajuns acolo parcă la
recomandarea primului. Cine știe, or fi
având un sistem special de comunicare, ca delfinii. Le distrug în fiecare
dimineață pânza de muncă, dar ei nu-s de văzut. Stau pitiți undeva în spatele
oglinzilor, protejați de carcase. Sunt deștepți și parșivi, nu-i poți captura.
Știu că degetul omul nu-i un pulpan de muscă.
Pe cel din dreapta îl mai văd
scoțând limba la mine când conduc regulamentar, cu maxim 70 mile pe oră, pe
autostradă. Iese din dormitor și se uită liniștit la trafic. E vitezoman și am observat
că adoră să depășesc Jaguaruri și camioane. Pe autostradă nu-i e frică de mine, mă lasă să-l studiez. Știe că n-o să încerc să-l vânez la viteza aia. Deja mă enervează, mult mai
mult decât cel din stânga. De câte ori mă asigur în retrovizoare ca să trec pe următoarea
bandă, dau cu ochii de sfecla lui urâtă și picioarele lui strâmbe.
02 septembrie 2012
Aștept în mașină, în parcarea de
la Boots. N-am mai mult de 5 minute de așteptat, așa că n-apuc să dau din
picioare, plictisit. La un moment dat, îl văd pe Lefty (păianjenul din stânga)
cum coboară până la jumătatea oglinzii, să testeze puterea razelor solare. Pe
ăsta-l văd mult mai rar, așa că ocazia nu trebuie ratată. Mă apropii tiptil, ca
un crocodil, de geamul din stânga, pregătit să țâșnesc precum un scorpion. În
momentul când încep să cobor geamul electric din stânga, Lefty galopează
instantaneu și dispare în locuința sa. De fapt, a mea, că eu plătesc taxă de drum și asigurare. Realizez că nu avusesem din start nicio șansă.
Lefty nu-și asumă riscuri necalculate. Nu-i nimic, o să mă răzbun mâine dimineață
la prima oră, o să-i distrug pânza și o să-l las nemâncat până spre seară.
Tocmai îmi luasem gândul de la
Lefty, când rămân uimit. Un eveniment de o raritate strigătoare la cer. De
partea cealaltă, Righty ieșise și el la soare, pentru prima dată la viteza de 0
mile pe oră! Ocazia era ideală, pentru că geamul din dreapta mea era coborât
total! Venise ziua!...
Aici trebuie să specific că,
dintr-o filozofie sănătoasă de viață, dar și prin prisma meseriei, nu sunt un
criminal de animale. Nu am obiceiul să omor ființe animaliere decât accidental,
încercând să le tratez. Așa și cu păianjenii, al căror rol de sanitari ai lumii
muscăraie e bine stabilit în natură și la oraș. Nu doream moartea păianjenilor, mai ales că văzusem
și prima parte din Charlotte’s Web (Rating: 6.5/10 pe IMDb). Așadar, nu
intenționam să-l neantizez pe Righty, ci căutam o tactică cât mai netraumatizantă
de evacuare a lui din locuință. Și am ales să folosesc un semn de carte. Cu o
mișcare de o chirurgicalitate desăvârșită l-am măturat pe Righty de pe fața
oglinzii. Nici n-a știut ce l-a lovit. În mai puțin de un minut părăseam
parcarea, lăsându-l pe Righty să prade altă mașină. Bye, bye, Righty! Sau, mai
bine zis, adieu!
03 septembrie 2012
Deschid ușa, ies din casă, închid
ușa, încui ușa. Mă îndrept spre mașină. Lefty a muncit toată noaptea. Degeaba!
Rad dintr-o mișcare minunăție de pânză. Dietă fără carne, puișor! Sfatul
medicului. Ocolesc mașina și deschid ușa șoferului, adică a mea (v-am zis că în UK au pus volanul greșit, în brațele ”mortului”?). Dau să intru,
când ceva îmi atrage atenția. Pe toată oglinda retrovizoare din dreapta,
ditamai pânza de păianjen țesută peste noapte, ca în filmele de groază. Rămân
înțepenit. Nu știu ce mă șochează mai tare: cum naiba s-a întors Righty, cum sărăcie
poate fi un păianjen atât de inteligent încât să cunoască limba română sau faptul că e
agramat, deci nu-i chiar așa de inteligent? Țesuse ”ȚAPĂ, FRAERE”, fără ”e” și fără ”i”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu