Un nebun și doi fazani

La intrarea în Bletchley, care ține de Borough of Milton Keynes, Buckinghamshire, te întâmpină indicatoare ce expiră pură mândrie englezească: ”Welcome to BLETCHLEY - Home of the Codebreakers”. Însă când m-am angajat regulamentar pentru prima dată în traficul rutier din Bletchley, nu căutam să descifrez niciun mesaj din WW2, ci aveam intenții mult mai pașnice: căutam o adresă pe Yorkshire Close. Soția mea, al cărui șofer personal eram, avea de făcut o vizită la domiciliu.

Bineînțeles că GPS-ul meu nu mai avea hărțile actualizate de vreo 3 ani, iar în zona Milton Keynes se construiau în draci case de locuit pentru oameni și animale de companie. Când am manipulat GPS-ul la plecarea din Oxford, am constatat un lucru care se întâmpla frecvent: deși știa să citească codul poștal, aparatul nu avea habar de Yorkshire Close, nu recunoștea strada.

- Nu-i nimic, spune-i să ne ducă pe oricare stradă cu acel cod poștal și apoi ne descurcăm noi!, a zis nevastă-mea, pe un ton exersat în timp, care să-mi sune a invitație, nu comandă.

Când am ajuns la destinație, Paul ne-a spus cu o voce neutră, de robot asexuat, că am ajuns la destinație, chiar dacă nu eram ajunși la destinația noastră. Ca de obicei când mă zgârcesc la cumpărat hărți actuale de GPS (£30), m-am apucat să bântui cu mașina străzile și străduțele din cartier, la pas, cu ochii după o tăbliță pe care să scrie Yorkshire Street, care să se încheie în Close. Ca o echipă sudată ce formam, eu mă uitam pe partea dreaptă, fără soț, ea se uita pe partea stângă, fără soție. Ne-am uitat ce ne-am uitat, apoi ne-am holbat, dar degeaba...

- Oprește mașina, să cobor și să întreb pe cineva, că doar n-o să ne învârtim aiurea în tramvai toată ziua!, mi-a făcut soția o altă invitație hotărâtă.

Am oprit mașina, doamna mea a coborât, s-a uitat un pic în jur ca și cum și-ar fi ales localnicul pe care să-l întrebe și apoi a abordat-o pe singura persoană aflată pe o rază de 1 km, o femeie respectabilă, zâmbitoare și amabilă, cam la 75 anișori (poate 85, dar nu-și arăta vârsta).

- Yorkshire? Aaaa... dar să știți că Yorkshire nu-i aici! Numai o clipă, vă rog, lăsați-mă puțin să mă gândesc!... Pe moment nu-mi dau exact seama unde este...

Pentru că eram un pic cam departe și nu auzeam prea bine conversația deși geamul era coborât, am ieșit din mașină si m-am apropiat de sursa de indicații, salutând ușor din cap, ca un gentleman.

Distinsa doamnă a inspirat adânc și după ce și-a umplut cu aer ambii plămâni, și-a ridicat privirea spre cer, a afișat niște ochi chinezești, preocupați și a început să schițeze cu mâinile niște hărți și trasee imaginare pe bolta cerească, invizibile pentru un ochi normal, neantrenat. Avea mișcări suave, în alternanță cu mișcări energice. Ceva între von Karajan, un bețiv care mai cere o bere și Matrix...

- Aici este Wiltshire... apoi vine Cheshire... Nu, Nu! Vine Shropshire! Cheshire e mai încolo... Nu rețin exact unde este Lincolnshire, dar ar trebui ca Yorkshire să fie destul de aproape... Știu că mai e și Cornwall... Surrey e cu siguranță mai departe...

M-am uitat la nevastă, ea s-a uitat la mine. N-am zis nimic, dar mi-a ghicit în privire acuzația că iar a nimerit peste toate nebunele, care încearcă să-și aducă aminte fragmente din lecțiile de geografia patriei de acum 65 ani (75, dacă nu-și arăta vârsta) și agață comitatele pe hartă.

- Vă mulțumim frumos, doamnă! Lăsați, mai povestim și altădată... ne-a făcut plăcere... Încă o dată, mulțumim! Lăsați că ne descurcăm noi...

Am plecat de la fața locului, lăsându-ne ghidul cu ochii ațintiți la harta cosmică a Angliei, ne-am urcat în mașină și am demarat în trombă. Ca niciodată, soția și-a cerut scuze, dar a insistat să se consemneze în procesul verbal faptul că n-a avut pe nimeni altcineva la dispoziție, cu mințile încă la purtător, demn de abordare.

Până la urmă, tot nevasta a fost mai inteligentă, ca de obicei. I-a dat telefon celui care o aștepta și a primit indicații precise despre cum se ajunge în noul ansamblu rezidențial, amplasat suficient de departe de zona în care căutam noi, astfel încât să n-avem șanse să-l descoperim prin puterile vizuale și cognitive proprii. Yorkshire Close se făcea la stânga din Cornwall Grove, după ce lăsai Lincolnshire Close pe dreapta. Menționez că pe Cornwall Grove intrai la dreapta din Chesire Rise. Pe Chesire Rise ajungeai din Nottingham Grove, dacă lăsai pe stânga Wiltshire Way și Shropshire Close.

Am condus în tăcere spre destinația finală, lăsând pe stânga sau pe dreapta străzile de mai sus, și, în tăcerea aceea, ne gândeam la biata femeie și ne simțeam ca niște fazani. Ca doi fazani.