1 Mai! Hmmm... Ar trebui să scriu ceva despre oamenii muncii, pe spinarea cărora trăiesc intelectualii. Dar cum nu cunosc prea mulți oameni ai muncii, cu tot regretul am să scriu ceva despre mine.
La viața mea am scos destui viței din vaci, am încasat manopera, le-am pus vițeii în brațe proprietarilor și i-am lăsat să dezvolte singuri boi din ei. Anul trecut - un pic înainte de vremea asta - am simțit că e timpul pentru o schimbare majoră în viața mea liberă și am trecut de la regnul animal la cel vegetal. Am decis să nu mai scot, ci să bag. Să introduc semințe în pământ și din ce iese cu verde în sus să-mi fac o livadă de roșii de toată frumusețea și mirarea (am citit pe undeva că roșia e fruct, nu legumă, deci termenul de „livadă” mi se pare corect).
Trei motive mă mânau în luptă pe un teritoriu necunoscut, după cum urmează:
Motivul 01 - Puneam de un embargou, de un protest matur împotriva importurilor de roșii din Olanda, țară care nu-mi lăsa țara în Schengen. De ce să consum roșii și lalele de la etajul 13 al unei sere olandeze, când pot să-mi consum fructele muncii de la parterul propriei grădini?
Motivul 02 - Doream din tot sufletul să arunc în aer prejudecățile celor de pe continent, care au convingerea că, datorită vremii neprielnice, pe insula noastră nu se fac decât copii.
Motivul 03 - Semințele (și instalația în care trebuiau instalate) erau la mare reducere de preț în magazinul al cărui nume nu-l voi rosti, ca să nu-i fac reclamă gratuită, deoarece intraseră în ultimele două săptămâni din perioada de însămânțare trecută pe ambalaj. Acest motiv a fost, de altfel, destul de singurul la acea dată, primele două fiind inventate în mare parte în urmă cu câteva minute, pentru dramatism.
Am ajuns acasă cu bine de la magazin, fără să fac vreun accident de circulație. La început a fost foarte greu de făcut grădinărit, pentru că scrisul de pe plicuri era minuscul, iar eu nu-mi găseam ochelarii de citit plicuri. Apoi totul a devenit limpede, lizibil și aproape inteligibil. Am urmat instrucțiunile pas cu pas, chiar dacă am stat pe loc. Fredonam cunoscutul șlagăr de încurajare „Noi suntem bulgari, noi suntem bulgari”...
Pentru că nu eram olandez și nu aveam seră, am fost nevoit să amplasez grătarul cu ghivecele în care însămânțasem semințele de roșii pe pervazul unei ferestre, la căldură și la soare (vezi Foto 1). Am udat chestia din ghivece în mod regulat, cu apă de la robinetul de apă rece.
Foto 1 - Cer scuze, n-am mai găsit fotografiile cu roșiile de la fereastră, așa că am pus o poză cu cactușii mei de la fereastră, care se uită melancolic pe geam în așteptarea furtunilor de nisip de altădată...
După un timp, din pământ și compost au ieșit plante verzi, care au început să râdă cu frunza la soare. După alt timp, s-au făcut mari. Erau două sortimente: roșii „roșii” și roșii „galbene”. Pomișorii de roșii „galbene” erau mai dezvoltați și promiteau mai multe poame. După și mai mult timp, mi-am dat seama că trebuie să scot livada în grădină, că nu mai merge așa!
Am cumpărat saci meseriași, umpluți special cu conținut nutrient pentru creșterea și educarea tomatelor. I-am aliniat la gard și am implantat pomișorii în găurele făcute cu foarfeca din mâna mea. Pe saci scria 2-3 plante per sac, așa că eu am introdus câte patru. După o vreme, pomișorii de roșii s-au simțit bine în saci, în aer liber și expuși la soare (când era), așa că au crescut într-o zi cât alții în 24 ore (vezi Foto 2 și Foto 3).
Foto 2 - De la stâlp spre stânga, pomișori de roșii „roșii”
Foto 3 - De la stâlp spre dreapta, pomișori de roșii „galbene”
Am executat diferite manopere citite de pe saci, peste care o să trec rapid, că oricum nu mi le mai aduc aminte. Știu doar că am fost sfătuit să execut și „căpălitul”, un termen prea tehnic ca un amator să vi-l poată defini.
La un moment dat, pe la ora 14.30, au apărut și fructele noii mele pasiuni! Tot roșiile „galbene” erau mai multe și mai dezvoltate decât cele „roșii”, chiar dacă toate roșiile erau deocamdată verzi (vezi Foto 4 și Foto 5).
Foto 4 - Roșii „galbene”
Foto 5 - Roșii „roșii”
Am privit cu drag la rodul muncii depuse cu inima și cu palmele personale. Luni de zile n-am cumpărat roșii din Olanda, cu gândul că în curând ne vom hrăni din roșiile MELE. Am cumpărat roșii din Spania...
Au trecut multe luni. Și marți... și miercuri... și alte zile lucrătoare... și week-enduri. Vremea s-a stricat (Ha! Ha! Ha! Din ce s-a stricat? Din vreme mai puțin stricată?). Roșiile mele „galbene” erau aproape la fel de verzi precum roșiile „roșii”. Iarna se apropia cu pași repezi...
PS: Vezi în Foto 6 cum se pun gogonelele în Anglia! Poftă bună!
Foto 6 - Gogonele la borcan, producție proprie, ca și copilul din imagine
Notă - Nu vă sfătuiesc să încercați acasă (dacă aveți casa în Anglia) experimentul descris mai sus. Limitați-vă să faceți numai ce știți (vezi copilul din Foto 6), nu vă credeți eroi!
Recomandare - Cumpărați roșii din Spania! Astfel, poate sprijiniți mâna de lucru românească de pe plantațiile de roșii din acea țară și nu va mai fi nevoie să dați mâna cu ea la propriu, în UK, după 01 ianuarie 2014. Ușor meschină, recomandarea?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu